Psihosomatica alergiilor
În ultimii douăzeci de ani alergiile au crescut dramatic până în punctul de a reprezenta o problemă dificil de gestionat si rezolvat.Cele mai recente statistici spun că in ultimii 7 ani una din trei persoane suferă de o anumită formă de alergie.
Ceea ce este cu adevarat interesant este că persoanele care suferă de alergii reactionează in cele mai multe cazuri la polen ,acesta devine foarte dăunător cu toate că polenul este o substantă benefică pentru organism ,un adevărat potentiator al sistemului imunitar.Si atunci oare care este explicatia ?
Alergicul ,prin sistemul său imunitar hipervigilent purcede la un adevărat ,,război preventiv,, ceea ce denotă o adevărată teroare iratională de a fi invadat de ceva pe care il consideră periculos ,dar care cu adevărat nu este.O particularitate a sistemului imunitar in acest caz este că atacă înainte de ,,invazie,,.
La alergici sistemul imunitar inversează tendinta normală.Atacă primul si atacă ceva ce nu este dăunător ,deci nu răspunde la o invazie ci se comportă ca un kamikaze.Dar acesta este o eroare deoarece se apără in exces si in avans răspunzând unei frici iluzorii de invazie a propriului teritoriu si in acest sens arată o reactivitate exagerată .Persoanele care suferă de alergie sunt foarte puternice dar si stresate negativ ,suferă de frica de a le fi invadată intimitatea ,de a fi ,,cotropiti,, de a le fi limitată libertatea ceea ce va duce la excese de apărare inconstiente mental si care apoi se transfera la nivel corporal.
Persoana alergică este total inconstientă de reacția sa , caracterizată prin sensibilitate sau intoleranță ceea ce dovedeste o frică patologică de viată.Simbolic nu poate tolera polenul care este agentul perpetuării vietii in natură si ca o demonstratie a acestui fapt ea se simte bine acolo unde viata îsi incetineste functiile la maxim: în locuri desertice ,in munti inalti si in timpul ierni un sezon in care natura doarme.
Zonele cele mai afectate de lupta sistemului imunitar sunt cele de ,,frontieră,, ,piele ,nas ,mucoase ,ochi care se umflă si dau mâncărime.Într-un cuvant inflamatie.La aceste probleme trebuie adăugat strănutul ,tuse si dificultătile de respiratie care se pot accentua pană la punctul de a provoca adevărate crize de astm.
Când se atinge vârful alergiei ,componenta agresivă a sistemului imunitar explodează literalmente prin succesiunea strănuturilor care ar putea fi interpretate ca adevărate ,,atacuri ,, impotriva inamicului care desigur este tinut la distantă si îndepărtat.
Praful o altă problemă pentru persoana alergică arată mai mult o teamă de contaminare ,de ceva ce ar putea ,,murdări,, ceea ce este păstrat antiseptic.Acesta arată o incercare a alergicului de a lupta simbolic cu partea sa instinctivă sau inconstientul pe care nu vrea să il recunoască.
In acest caz persoana alergică trebuie să sterilizeze mediul in care trăieste ,o reprezentare evidentă a fricii că ceva îi poate contamina idealul de perfectiune.
Ambele forme de alergie sunt foarte actuale la nivel social.Prima este probabil mai mult o frică de contact si schimb cu ceilalti si cu tot ceea ce este diferit .A doua formă pare mai degrabă o frică de a intra in contact cu partea cea mai vitală din noi ,instinctele si inconstientul.Constiinta se apără in acest fel de impulsuri pe care le consideră contaminate ,murdare sau negative.
Manifestarea somatică este însă întotdeuna o invitatie de a aduce problema la nivel constient astfel incât să poată fi abordată si rezolvată.