Mamă ,voi fi un copil cuminte !
Copii nostri sunt minunati si prin natura lor tind cu usurinta sa se adapteze situatiilor externe.Adaptarea este un proces natural ,este parte integranta a vietii si a tot ceea ce exista in univers si ne permitem sa crestem din toate punctele de vedere.
Copii au nevoie mai mult decat oricine sa învete să se adapteze situatiilor din jur ,o adaptare adevarată si niciodata o ajustare .Exista de fapt o diferenta profunda intre cele doua cuvinte .
Adaptarea este un proces normal pe care fiecare fiinta vie va trebui să îl parcurga pentru a se putea încadra in mediul său natal găsind cele mai bune modalităti de a interactiona si schimba informatii cu tot tot ceea ce o înconjoara si în acelasi timp sa învete și sa înteleaga corect informatiile pentru a putea creste si a se dezvolta armonios ca si viitor adult.
Ajustarea este un proces nefiresc pentru un copil ,forțat de circumstante externe , atunci cand nu se simte acceptat în esența sa și prin urmare simte nevoia sa-și schimbe sau chiar sa-și amputeze personalitatea astfel încat sa adere la cerintele mediului.Ajustarea apare atunci când copilul nu gaseste în jurul său conditiile potrivite pentru a dezvolta ceea ce are în interior și se simte ,,chemat,, să se adapteze la ,,dorintele familiei ,, si sa ,,semene ,, cu familia în care se naste ! Acesta situatie este foarte frecventa si chiar daca parintelui i se pare normala ,copilul este nevoit sa faca multe ajustari complicate până când devine ceva diferit de ceea ce este el in esenta sa.
Parinti au o responsabilitate fundamentala,caci nici un copil nu poate supravietui fara ei si aceasta mica fiinta este constienta de acest aspect.Din acest motiv este foarte usor sa actioneze in profunzime manipulând esenta copilului ,amputând-o sau modelând-o dupa bunul plac.
Copii sunt cu siguranta foarte puternici si pot rezista la multe lucruri dar sunt în acelasi timp si foarte fragili deoarece personalitatea lor nu este înca structurata si de aceea trebuie sa fie recunoscuti ,acceptati si iubiti pentru a creste si a se dezvolta in mod armonios ,,evitandu-le suferinta legata de ,, neadevarul despre ei insisi ,,
Atunci cand copilul este considerat o proprietate personala riscul este acela de a-i nega libertatea ,autonomia și încetul cu încetul alteritatea ,cea mai importanta parte a fiecarui individ.
Copii ni se nasc ,dar fara indoiala nu sunt proprietatea noastra ,iar rolul nostru ca si îndrumatori ai lor este sa îi ajutam si stimulam să-și scoata in evidenta esenta fara a fi inserati in vise cusute de alti.
Un alt aspect fundamental: fiecare familie își transmite mostenirea copiilor ,doarece in momentul conceptiei codul genetic este transferat și în același timp ,, destinul familiei,, este predat copilului -un adevarat bagaj psihologic care include potentialitatile ,valorile dar si complexele ,traumele si suferintele profunde care nu au fost rezolvate si care circula energetic de la parinte la copil ,de la psihic la psihic producand in acesta din urma umbre ,nesigurante sau chiar blocuri emotionale.
Prin urmare fiecare copil primeste o ,,încarcatura,,uriasa înca de la nastere si deasemenea extrem de obositoare doarece continutul pe care la mostenit in psihicul sau nu este intotdeuna usor de exprimat si vindecat .
O alta problema cu care se poate confrunta un copil este sentimentul de a fi cuminte si bun si de a-si multumi parinti sau mama pentru a fi iubit si acceptat.În multe cazuri copii au antene fantastice și sunt capabili sa capteze foarte bine si semnalele subliminale care nu sunt vizibile ajungând să faca lucrurile care ,, simt,, ca sunt dorite de parinte ignorându-se si dezonorându-se pe sine însusi .
Cand esti copil si esti nevoit sa te adaptezi cumva la cerintele si pretentiile adultilor ,te simti tradat în profunzime cu repercusiuni grave asupra a ceea ceva fi viata ta viitoare.Acesti copii vor deveni in viata adulta fiinte care se vor trada mereu pe ei insisi ,deoarece nu vor sti cine sunt cu adevarat si vor avea tendinta mereu ,de a se supune si de a fi subjugati de solicitari externe.