Mustard (flori de mustar ) un remediu pentru depresie
Daca examinam istoria naturala a plantei observam ca acestea creste numai atunci când un câmp este lăsat necultivat, gol. Starea omonimă apare ca urmare a unei modificări a modelului de viață stabilit (aratul) și se înrădăcinează în minte numai datorită absenței de continut al sufletului (câmp necultivat, gol).
Muștarul este, prin urmare, un model oportunist de interferență, o formă de posesie, care se stabilește numai datorită slăbiciunii gazdei, după cum se poate observa din teoriile unor autori care vorbesc despre forțe întunecate care acapareaza sufletul separându-l de starea de har si de divinitate.
Imaginea unui câmp gol, arat sau chiar a pământului liber, evocă astfel de idei. Există, de fapt, ceva nefiresc într-un câmp lipsit de plante,de vegetatie. Astăzi, când cultivatorii stropesc pământul cu erbicide înainte de arat și semănat, este firesc să ne întrebăm ce efect are o astfel de practică asupra psihicului planetei ? Exterminăm toate plantele din sol cu ajutorul substantelor toxice și ce intră în el în continuare?
La fel se intampla si cu gandirea unei fiinte umane.Biodiversitatea și claritatea gândirii sunt suprimate de ,,buldozerul materialismului,, Cultivatori măresc recolta prin eliminarea oricărei surse de concurență nedorită, astfel încât astăzi muștarul sălbatic crește rar în câmpuri arabile.Acum faceti o analogie cu sufletului omului invadat de teoriile toxice ale materialismului si veti gasi starea Mustard !
O alta abordare este ca ,,Intunericul care întunecă “lumina și bucuria de a trăi” vine din interiorul pământului ( inconstient ) provine din experiențele trecute, din karma inteleasa aici ca mostenire genetica dacă vreți, pe care individul o păstrează în sine si in celule sale ca material nerezolvat, ca o sămânță neîncoltita dar care zace in interiorul incostientului.Pentru a recurge la o analogie diferită, este ca o piatra de moara pe care mulți o poartă cu ei,fara sa realizeze greutatea.Dar sa nu uitam de semintele de mustar salbatic care raman in pamant,in intuneric inainte sa germineze foarte multi ani .
Sursa: Bach Flowers Form and Functions de Julian Barnard
Persoanele care au nevoie de ticntura florala Mustard suferă de perioade de depresie profundă, care apar fără o cauză aparentă sau fără un motiv extern și la fel de inexplicabil dispar. După cum scrie Bach, se pare că: “un nor rece și întunecat îi învăluie și le ia lumina și bucuria vieții” Ei descriu această stare ca un sentiment de gol interior total, în care totul pare brusc lipsit de sens și sumbru, ca și cum cineva ar fi oprit lumina. Aceste stări de spirit care apar din senin pot varia de la melancolie la tristețe, nepăsare, stare proastă nemotivată, până la depresii profunde . În medicină se numesc depresii endogene, adică venind din interior, deoarece se manifestă fără o cauză externă identificabilă.
Aceste persoane au reactii fizice lente , deoarece depresia aproape că îi paralizează. Dorind să fie singuri cu problemele lor, ei evită lumea din jurul lor.
Ei suferă adesea de lipsa poftei de mâncare, tulburări de somn, dureri de cap și un sentiment de stare de rău fizic care nu poate fi definit.Aceste tulburări fizice nu apar neaparat la toti pacienti de tip Mustard si in cazuri mai usoare apare doar o stare depresiva fara alte simptome.Dacă apar, totuși, ele trebuie înțelese ca o referire la muștar, mai ales atunci când nu a fost identificată nicio altă cauză posibila pentru aceste tulburări.
Dr. Gotz Blome (a studiat medicina în Freiburg și Bonn) a scris câteva cărți de succes despre vindecarea naturală pe baza experienței sale clinice si numeste depresia de tip Mustard ,, depresie a larvelor,,,adica o depresie ascunsa -o afecțiune care se poate declanșa fără simptome vizibile , de care pacientul nu este constient și realmente ne poate da viața peste cap.
El scrie: “În cazurile de ,,depresie a larvelor,, muștarul este deosebit de recomandabil. O observare mai atentă a persoanei în ansamblu va duce la recunoasterea componentei depresive prin simptomele fizice care o însoțesc. Practic, organismul încearcă întotdeauna să somatizeze sau să aduca in atentia constientului problema nerezolvabila la nivel interior prin manifestari psihosomatice sau prezența tulburărilor fizice care nu au cauze clinice patologice.