Copii cu probleme –hiperactivitate ,tulburari de atentie ,egocentrism
Familia este locul în care copii se nasc si cresc.În familie se pot dezvolta inteligenta ,empatia ,capacitatea de a relationa .Rationalitatea si emotionalitatea au o rădăcină comună în psihicul nostru – experientele emotionale din copilăria timpurie care vor determina întreaga arhitectură a mintii noastre de mai tarziu.
Desi cultura occidentală acordă o mai mare atentie minții si proceselor rationale ,psihologia evolutionistă sublinează importanta emotiilor care au ca scop principal crearea ,organizarea -aproape orchestrarea -celorlante functii ale mintii ,care își au rădăcina în ele.Emotiile fac posibilă gândirea creativă care stă la baza unei minti sănătoase ,capabilă să proceseze în mod corect experientele vietii.
Biologia sustine că experientele emotionale initiale au puterea de a influenta structura creierului.Acesta este motivul pentru care la baza unor probleme numite ,,tulburări de atentie și învătare ,, există de fapt tulburări emotionale.Din punct de vedere neurologic se referă la armonia dintre cele doua emisfere ( stanga care este responsabilă de concentrare și învătare si dreapta care se ocupa de receptivitate ,fantezie si fuga de realitate) .
Copii ,mai mult decât altii sunt subiectii care prin comportamentele lor reflectă ceea ce se întâmplă in familie .Dificultatea lor in ceea ce priveste comunicarea emotională si empatică îi determină cu usurintă să-si manifeste disconfortul prin schimbări comportamentale.
Copilul este centrat pe sine prin natura sa si are mare nevoie să primească confirmări care trebuie să vină sub formă de atentie ,îngrijire și suport psihic si emotional potrivit pentru a-i satisface nevoile .Când un copil iși dă seama că cei care ar trebui să îi acorde toate acestea sunt absorbiti de alte probleme externe pe care le percepe dar nu le poate decoda încă începe să devină agitat ,se simte izolat ,exclus ,simte că nu se mai află în centru lumii părintești.Incepe să trăiască in anxietate si frică ceea ce accentuează cel mai mult problema.
Între 1-5 ani copilul învată si preia o cantitate extraordinară de informatie ,se plimbă ,vorbeste ,gândeste ,interactionează cu ceilalti ,face schimburi ,devine mai autonom dar in acelasi timp se cristalizează în mintea lui imaginea acelor figuri parentale care îi permit să facă toate aceste lucruri in sigurantă ,fiind îngrijit si sustinut.Este foarte important ca toate acestea să poată avea loc tocmai pentru a evita să se confrunte mai tarziu in viata cu probleme de stabilitate emotională sau cu probleme de centralitate si atentie care indică o nevoie încă puternică de confort emotional si recunoastere .
Dacă în acestă perioadă realitatea în care copilul creste este prea frustrantă el poate intra intr-un circuit de dezamăgire care va declansa mecanisme defensive ,care pe de o parte il protejează de dificultăti mai grave pentru psihicul său dar pe de altă parte creează o serie de probleme de comportament menite să ,,tipe ,, lumii inconjurătoare disconfortul si suferinta sa.
Care sunt aceste probleme ?
1.Deficitul de atentie !
Acesti copii construiesc în mintea lor o realitate alternativă în care se refugiază ,o realitate magică în care se simt omnipotenti si nu mai sunt atenti la ceea ce se intamplă in jurul lor.Deficitul de atentie apare in general in faza de vrâstă prescolară si scolară.In acest caz vorbim de fapt despre un copil introvertit care se poate închide in el si apoi poate ,,zbura ,, cu gandul si imaginatia departe, ceea ce desigur il va distrage de la realitatea inconjurătoare imediată.( ca si remediu principal pentru deficitul de atentie este Clematis ).
In timp această atitudine de ,,fugă ,, din fața realitătii poate provoaca incapacitatea de a se focusa pe lectiile scolare si poate fi confundata cu ,, probleme de invatare si memorare,,. In realitate cele doua lucruri nu au nici o legătură si acesti copii se pot recupera foarte bine dacă sunt ajutati prin comunicarea deschisă si intimă cu un adult care încurajează exprimarea sentimentelor si emotiilor lor.Creativitatea si exprimarea prin desen ,muzică ,dans si actorie pot fi de mare ajutor pentru a-i ajuta să depăsească criza si a-i determina să aibă din nou încredere în ei însusi si in lume ,in special în cea a adultilor.
Copii puternic extrovertiti ( de exemplu naturile Impatiens , Vervain Cerato ,Scleranthus etc ) au foarte multă energie fizică si nervoasă si o mare nerăbdare ,se plictisesc usor ,tind să devină nelinistiti si instabili de aceea au nevoie de atentie si stimulare mentală constantă din partea părinților.
Acestia isi pot exprima cu usurintă tot disconfortul creat de lipsa de atentie a părintilor prin hiperactivitate.Este clar că atunci când se intampla asta acesti copii au o problemă emotională care constă in dificultatea de a-si exprima emotiile si prin aceste comportamente obtin atentia de care au nevoie.
Desi acesti copii sunt considerati adesea egoisti trebuie spus că comportamentele lor nu sunt intentionate .Atunci când există dificultăti in familie in copil se nasc impulsuri interioare care au sarcina de a-i proteja constiinta inca fragila .În loc să vorbim despre egoism am putea vorbi despre egocentrism -acesta este termenul potrivit -pentru acest gen de comportament.Copilul prin natura lui este egocentrist caci doreste cu ardoare toata atentia si dragostea parintilor .
Hiperactivitatea produce deasemenea deficit de atentie deoarece există incapacitatea de a inhiba miscarea -care devine compulsivă -asociată cu impulsivitate,neliniste si excitabilitate mare.( Crab Apple ,Cherry Plum )
Toti acesti copii au nevoie de adulti constienti și iubitori care să-i ajute si să le permită să transforme anxietatea care este baza acestei tulburări dându-i formă prin cuvinte.( sunt furios ,sunt frustrat ,nu imi acorzi iubire si atentie,…..tu mama esti centru universului meu dar vreau să fiu si eu centrul universului tău )
Deasemenea dacă cautăm in istoria familiei o să găsim adulti mult prea ocupati cu munca sau mult prea celebrali pentru a intelege sensibilitătile copilului lor.Astfel copilul se trezeste fără un sprijin stabil ,fără cineva care să îl asculte cu adevărat si care să îl ajute să facă fată fricilor care se nasc atunci când percepe lumea ca fiind înfricosătoare și deranjantă.
Important este să stim că de fapt nu este nici un deficit nici cerebral ,nici de învătare .Dimpotrivă acesti copii sunt foarte plini de viată si foarte inteligenti dar deasemenea extrem de sensibili si emotionali ceea ce duce la probleme de stabilizare a proceselor emotionale si de conectare a acestora cu gandirea ratională care in timp le poate ajuta si procesa.Desigur dacă părinti nu constientizează că o mare parte din vină le apartine și nu schimbă nimic .
Aceste atitudini pot persista in timp si se pot transforma in probleme reale pe termen lung deoarece viitori adulti nu vor invata din greseli ajungând să le tot repete ,nu vor putea procesa experientele vietii si nu vor putea face legătura intre cauză si efect tocmai din cauza inconstantei ,visării ,evadarii din realitate si a imposibilitătii de a se intrerupe si de a reflecta.