Viața poate fi împărțită în multe capitole la fel ca o carte. Fiecare etapă din viata noastră duce la un nou capitol, care implică o schimbare importantă la care trebuie să ne adaptam si sa reusim sa gasim din nou echilibrul. Se poate întâmpla, însă, ca “închiderea unui capitol” să fie complicată, iar trecerea de la o fază a vieții la alta, chiar dacă firească, să ne facă să ne simțim în criză, ducând la momente de stagnare, respingere, tristețe.
Cele mai importante etape ale vieții care necesită schimbare sunt:
Adolescența: o periodă deosebit de delicată căci personalitatea este încă departe de o structură stabilă și în funcție de felul cum gestionam acesta perioada din viata copilului nostru , va apărea o personalitate sănătoasă sau una dezechilbrata emotional ,dezechilibru care va afecta de multe ori intreaga viata a adultului.
Abandonarea familiei de origine.Nu e usor sa te rupi de parinti si de locul care mai ieri se numea acasa.Nu e usor sa parasim caldura cuibului parintesc si sa devenim independenti.Uni adolescenti o fac cu mai multa usurinta ,alti cu sentimente de vina ,poate frustrare.S-ar putea ca ideea de a pleca din casa părintească să te încânte și să te sperie în același timp.
Nașterea unui copil aduce o reasezare a ordinii in cuplu . Moment foarte intens pentru femeie care deși fericită, trebuie să se confrunte cu schimbările corpului atât din punct de vedere psihologic, cât și fizic.Chiar și schimbarile hormonale , imediat după naștere poate provoca anxietate sau tristețe (baby blues) .
Stresul nașterii prin care a trecut femeia trebuie si el gestionat precum si faptul că de acum familia este extinsă și cei doi soti au devenit parinti ,o situatie noua care poate aduce multa anxietate. Uneori se poate întâmpla ca povara emoțională puternică adusă de maternitate dincolo de bucurie și emoție să se transforme în tristețe, lipsă de plăcere și dorință de a face lucruri, gânduri pesimiste, anxietate și furie la plânsul bebelușului atât de mult încât îți este frică să fii singură cu el (depresie postpartum).
Separarea de partener și divorțul sunt unul dintre cele mai stresante evenimente cu care trebuie să se confrunte o persoană. Mecanismul care stă la baza divorțului psihic poate fi asimilat procesului de doliu. Șocul, furia și fenomenele depresive sunt elemente care alternează în diferite faze și care însoțesc toate procesele de separare cu intensitate și momente diferite.
Sindromul cuibului gol (copiii pleacă de acasă). O perioadă complicată pentru acei părinți care au investit totul în copiii lor și experimentează acum sentimente mai profunde de singurătate, de pierdere. Partenerii, care de foarte mult timp au fost aproape exclusiv doar părinti neglijând relatia de cuplu se trezesc brusc singuri ,doar ei, și cu dezechilibrele existentiale legate de necomunicare ,neapropiere si alte asemenea care fac dificilă relationarea si duc chiar la separare cand nu mai exista copii care dădeau un sens existentei lor.
Menopauza. Având în vedere că societatea de astăzi ne oferă modele de femei care sunt mereu tinere și perfecte chiar și atunci când anii trec peste ele îmbătrânirea poate fi un moment de disconfort si menopauza este semnalul de alarmă, cu schimbări importante în corpul femeii care îi afectează imaginea de sine. Creșterea în greutate, pierderea elasticității țesuturilor și oprirea menstruației pot duce la sentimentul de pierdere a identității feminine. Și acest lucru poate avea, de asemenea, repercusiuni asupra stimei de sine și poate duce la punerea la îndoială a propriei valori și a sensului vieții ceea ce duce de multe ori la osteoporoza o boala mai degraba care impacteaza femeile care se devalorizeaza ( nu mai sunt femeie ) decat barbatii.
Pensionarea .Desi atunci când lucrezi, pensionarea poate fi văzută ca o renaștere, în cele din urmă o perioadă în care poți da spațiu și timp celor mai profunde interese ale tale, se poate întâmpla ca atunci când ajungi la momentul dorit să simți un disconfort enorm. Te simți epuizat și te întrebi ce rol vei avea, ce vei face toată ziua. Și acest lucru se întâmplă mai mult pentru persoanele care au investit o mare parte din timpul și energia lor în muncă. Chiar și retragerea poate fi experimentată ca un doliu.
Doliul poate fi legat de moartea unei persoane, de plecarea din locurile familiare, de sfârșitul unui angajament important sau pierderea unui loc de muncă etc.Separarea de partener și divorțul sunt unul dintre cele mai stresante evenimente cu care trebuie să se confrunte o persoană. Mecanismul care stă la baza divorțului psihic poate fi asimilat procesului de doliu. Șocul, furia și fenomenele depresive sunt elemente care alternează în diferite faze și care însoțesc toate procesele de separare cu intensitate mai mare sau mai mica și in momente diferite.
Depășirea durerii este uneori foarte dificilă . Etapele doliului sunt:
Negarea realității și izolarea,furia,autoincriminarea;
Depresie (stare depresivă, sentimente de tristețe, lipsa poftei de mâncare, crize de plâns, agitație și concentrare slabă).
Acceptare.Dar nu se ajunge întotdeauna la acceptare pentru că persoana poate rămâne blocată într-una din fazele anterioare cu care produc multe daune la nivel fizic si psihic.