Invidia, un sentiment de nementionat
Poate că, dintre toate emoțiile, cea mai nemenționată este invidia: niciunul dintre noi nu ar recunoaște sincer, public că este invidios, în timp ce nu avem prea multe dificultăți în a mărturisi frica, gelozia, tristețea și furia. toate emoțiile care aparțin omului.
Invidia este un amestec de admirație, dorință, strădanie de a egala sau de a întrece pe cineva într-un domeniu de activitate, iritare și ură față de cei care posedă ceva sau au avantaje pe care noi nu le avem.
Invidia și gelozia sunt adesea confundate :gelozia este o emoție intensă care apare din percepția “reală sau presupusă” că obiectul iubirii noastre ne este luat. Astfel, putem spune că gelozia este întotdeauna îndreptată către o persoană pentru care simțim dragoste.Deci, poți fi gelos pe iubitul tău, pe părintele tău, dar dedesubt există un ton afectiv.
Invidia, pe de altă parte,este un sentiment care apare din dorința de a avea ceea ce are altcineva.Inițial, invidia este o emoție care ne împinge să ne îmbunătățim deoarece, ne face să observăm ceva sau o calitate pe care nu o posedăm și pe care am dori să o avem.
Invidia este, așadar, întotdeauna îndreptată spre sine, chiar dacă aparent este proiectată asupra celuilalt, deoarece conține o recunoaștere a “incapacității “.( Larch/zada)
Invidia presupune o “comparație” cu altcineva si forțează individul să îsi recunoască “inferioritatea”.Ceea ce aduce suferintă în acest caz este sentimentul de a nu avea instrumentele necesare pentru a schimba situația, cel puțin nu imediat.
Reacția invidiei este cu atât mai puternică cu cât este mai mare sentimentul de inferioritate care derivă din comparația cu celălalt, care obligă individul să diminueze imaginea care a fost hrănită de ego despre sine.
Prin urmare, invidia este simțită atunci când o persoană atribuie alteia o superioritate clară într-un domeniu sau într-o calitate căreia invidiosul îi acordă o mare valoare.